Bogdan Oproiu
Când auziți de acest sport, motocross, ce vă vine în minte? Cel mai probabil vă gândiți la “un ktm pe coclauri“, un sport de nisă foarte restrâns, adrenalină la maxim si curaj cât cuprinde.
Familia Oproiu ne-a schimbat total percepţia despre acest sport. Ei ne-au dezvăluit o parte din istoria motocross-ului din țara noastră și mai ales cum anume au ajuns ei sa fie atât de pasionați. Ne-au schimbat anumite concepții pe care le aveam vis a vis de acest domeniu, deoarece ne-au aratat ce înseamnă cu adevarat o viaţa de motocrossist.
Totul a început acum mulţi ani când Gheorghe Oproiu, fost cascador şi campion național la motocross, a dat mai departe această pasiune care curge prin vene, fiilor săi, Bogdan și Claudiu Oproiu.
” Ca să începem oficial, noi suntem Oana și Bogdan Oproiu, doi tineri, proaspăt casatoriţi, care au dat naștere unui copil lânos ( de fapt o data cu el s-a născut şi pasiunea pentru merinoase), corporatiști de meserie să zicem aşa, care împărtăşesc aceleași pasiuni şi își ‘consumă’ mai tot timpul liber făcând ceea le place, deoarece aşa simţim noi că suntem împliniţi şi ne bucurăm de viaţă. Ne încărcăm bateriile şi ne ungem sufletul practicând diverse sporturi, printre care şi motocross, despre care vrem să vă vorbim mai mult.”
“Motocrossul reprezintă o disciplină sportivă în care se foloseşte o motocicletă de cross pe un circuit special amenajat pentru concurs, prezentând diverse obstacole: trambuline, viraje strânse, porţiuni tehnice, denivelări, având manşe a câte aproximativ 20-30 minute, desfășurându-se mai multe etape într-un an, asemănător cu desfăsurarea etapelor de la Formula 1. Motocicleta de cross doar arată ca cea de enduro, asta deoarece diferenţele sunt destul de mari: mult mai ușoară, altfel construit motorul ca să redea puterea diferit, nu este înmatriculabilă (nu se poate circula cu ea pe nici un fel de drum public), amortizoarele sunt altfel reglate, roata pe spate este mai mare, nu are far, semnalizări și kilometraj, nu are cric, nu are pornire la buton. Manşele sunt extrem de solicitante deoarece nu motocicleta duce tot greul, ci sportivul, deorece tot timpul trebuie să se ţină de 100 kg să nu plece de sub el ( aici ma refer la greutatea motocicletei ) iar în timpul acesta, în fiecare secundă trebuie să dea câte o comandă: fie de schimbat viteza, fie de redresat sau echilibrat motocicleta, fie de pus frână, sau toate în acelaşi timp, iar cea mai mică greşeală se poate solda cu o căzătură destul de gravă. “
“Oricum, dacă se merge perfect conştient, echilibrat, concentrat la traseu, fără încercari de elogiere a egoului personal, datul cu motorul nu reprezintă un pericol așa cum se credea, ci abia atunci începe adevărata plăcere. Cei care practică motocross de mulţi ani, pot confirma ce înseamnă ‘microbul’ în acest sport. Practic în tot ceea ce se face zilnic există un grad de pericol, chiar şi în banalul mers pe stradă, aşa că nu trebuie sa ne ferim de un anumit sport pentru că din afară pare periculos, trebuie doar să îl practicăm perfect conştienţi de limitările noastre fizice, de limitele motorului (sau cu ce se dă fiecare) şi niciodată să nu forţăm nota sau să încercam să demonstrăm cuiva ceva. Acum totul se face din plăcere, în ţară la noi nu mai există cu adevărat performanţă cum era odată (aşa cum vom povesti mai jos) şi nu se mai trăieşte din aşa ceva, ca să merite să iţi rişti viaţa cu adevărat.”
“ Motocross-ul reprezinta un stil de viata pentru familia noastra .”
