Matei Pana

25 septembrie 2011 aproximativ ora 4: “Ajung de la scoala acasa ca sa aflu ca urma sa merg la kerobike pentru a imi luat primul meu bmx . Acolo dupa negocieri si imprumuturi la parinti ajung sa am un wtp trust( bicicleta mea de vis de la acel moment). Din acea zi, viata mea s-a schimbat, nu mai eram pustiul gras cu ochelari si aparat dentar, aveam bmx acum!

In primele zile cautam pe tot youtube-ul trickuri pe flat si in nici cateva zile invatasem sa dau barspin pe plat(mega mega urat dar era), footjam tailwhip , 180 si 360 pivot. Cam in asta au constat urmatoarele luni, ride pe plat si borduri pe langa casa. De ce,va intrebati?, simplu imi era rusine de cei mai mari din skatepark, sa nu rada de mine sau sa ma dea afara pe motivul ca sunt prea incepator. Din decembrie/ ianuarie am inceput sa trec prin skatepark si sa ma invat cu stilul de park, am facut upgrade la bicicleta cu frana pe rotor, crankuri, cauciucuri si sute de stikere (asa era pentru mine, stickerele aratau ca sunt super bun la bmx).

Am evoluat destul de repede si desi primul meu contest (Street Heroes spring break) l-am ratat deoarece am ramas fara portofel in tramvai , mi-am facut asa zisul debut la Monster Energy Miniramp Jam Session unde am luat parca locul 3 si best trick. Primele mele premii, dar nu ma interesa, ma interesa respectul.
Da, foarte cliseic, RESPECTUL; vedeti voi , cand m-am apucat de bmx nu primeam instructiuni de la nimeni, nimeni nu ma baga in seama, eram incepator, desii ii veneram pe cei mai mari si mai avansati fata de mine, primeam raspunsuri de genul: Tailwhip? A da, sari invarti de cadru si aia e… sau : Bai baiatule cand ajungi la nivelul meu atunci sa vorbesti cu mine. Oribil, toata lumea tinea pentru el, nimeni nu era asa de dispus sa ajute lumea sa evolueze, cel putin, nu pe mine. Asa ca am inceput singur de la 0 , de asta acum ma vedeti ocazional ca ma dau si nu stiu table top sau tobogan sau tuck no hander sau tire grab etc, eu nu am stat nicodata pe aceste trickuri de baza, m-am dus direct la cele de varf, pentru mine nu pentru ei , voiam eu sa ajung bun sa am motiv de mandrie cand spuneam ca ma dau pe bmx.

Cumparam o groaza de piese si faceam cereri speciale la un magazin specific pentru ca nicidoata nu eram multumit de bicicleta mea, ori rupeam cadrele ori indoiam ceva sau strambam, pana intr-un punct in care tipul m-a intrebat daca vreau sa il reprezint pe el si magazinul lui de piese si in schimb imi ofera discount-uri. 16 ani si semi sponsor???? Yeahhhh, cum sa nu nici nu aveam nevoie de mai mult.Mai apoi sa ma cheme si Vans sa ii reprezint pentru o periaoda.

“ Incerc mereu sa ii ajut, sa le explic, sa ii invat in ciuda stilului meu direct si militaresc de invatare.